"Zâmbetul este o urare de bun venit universala"
- Max Eastman –
PERICORONARITA este o afectiune dentara care apare la nivelul gingiei atunci cand molarul de minte, al treilea set de molari, erupe partial pe arcada, provocand inflamarea acesteia.
Aceasta afectiune apare atunci cand molarul de minte erupe partial. Spatiul creat intre gingie si dinte permite acumularea resturilor alimentare si bacteriilor. Neindepartata, placa bacteriana duce la inflamarea gingiei si producerea unei infectii. In cazuri severe de pericoronarita, inflamatia si infectia se pot extinde la zona obrajilor sau a gatului. Afectiunea este legata de aparitia molarului trei de cele mai multe ori, in timpul adolescentei, si poate sa se manifeste la tinerii cu varste intre 17-24 de ani, sau chiar mai tarziu, in functie de momentul eruptiei dentare. Cele mai frecvente cauze de aparitie a infectiei sunt traumatismele mecanice si igiena orala deficitara.
Cele mai frecvente simptome ale unei pericoronarite necomplicate sunt:
- a) Durere cu localizare la nivelul molarului implicat si iradiata in jurul sau;
- b) Durere ce se extinde de-a lungul intregii arcade dentare (superioare sau inferioare) si chiar de-a lungul regiunii cervicale in intregime;
- c) Tumefactie locala;
- d) Inrosirea gingiei;
- e) Aparitia colectiei purulente ce poate fi exprimata relativ usor;
- f) Gust neplacut, metalic, datorat prezentei puroiului;
- g) Halena neplacuta (respiratie urat mirositoare);
- h) Adenopatie cervicala dureroasa;
- i) Dificultati la deschiderea completa a gurii;
- j) Imposibilitate de masticatie corecta si completa a alimentelor solide.
In stare acuta, in care maxilarul si obrazul sunt inflamate, medicul dentist poate prescrie tratament medicamentos (antibiotic si antiinflamator). In cazuri severe, in care pericoronarita nu poate fi tratata, poate fi necesara realizarea unei incizii si drenarea abcesului, urmata de extractia molarului.
Tratamentul stomatologic include detartrajul si a altor substante iritante de pe molarul afectat, apoi curatarea zonei si inceperea antibioticoterapiei. Daca tratamentul medicamentos este inceput in absenta unei toalete corecte a zonei, rezultatele vor aparea mai tarziu, deoarece infectia este intretinuta de flora locala. In cazul in care simptomele sunt intense, iar infectia nu este eliminata nici dupa administrarea corecta a unui tratament antibiotic, si in special daca exista episoade recurente, medicul poate decide, in urma efectuarii radiografiei dentare, sa scoata molarul cu probleme. Extractia molarului trebuie facuta "la rece" cand nu exista semne si simptome de infectie sau inflamatie. Daca se intervine in faza acuta, exista riscul de extindere a infectiei in tesuturile din jur, fapt favorizat de manevrele efectuate. Acesta este motivul pentru care, oricat de intensa ar fi durerea in momentul prezentarii la medic, molarul nu este scos imediat, ci pacientul primeste un tratament medicamentos si abia apoi, cand simptomele s-au remis, se poate trece la extractie.
Extractia molarului de minte poate fi privita si ca metoda de preventie pentru ca poate scapa pacientul de viitoarele probleme cauzate de molar, insa daca maseaua de minte este sanatoasa, a iesit complet din gingie, are o pozitie corecta, face contact bine cu ceilalti dinti în timpul masticatiei si daca poate fi curatata usor atunci când te speli pe dinti, atunci nu este neaparat nevoie sa fie indepartata. De asemenea, extractia molarului de minte nu este necesara dacă acesta este inglobat in os si nu afectează cu nimic masticatia.
Intreaba medicul tau stomatolog cand este sau nu necesar sa ti se faca extracția molarului de minte!
